Presedinte: Costoiu Bogdana-Mihaela
Secretar general: Mircea Daniela Constantina
Cristina Cimpu(2011): “Sunt un psiholog dintr-un oraș îndepărtat al unei țări anonime pe harta mondială și cunoscută în Europa ca ”țară în curs de dezvoltare”. Acum câteva luni a venit la cabinet o femeie de 39 ani, după o cură agresivă cu citostatice și după radioterapie. Deși era în mod evident slăbită fizic, spiritual prezenta o forță neașteptată pentru ”o victimă a bolii secolului”. Așadar, nu am fost surprinsă când mi-a spus că nu a venit pentru consiliere, ci pentru că avea o altfel de nevoie:
– Înainte de a fi diagnosticată cu cancer mamar a parcurs o perioadă de depresie pe fondul unor probleme personale. Își formula de mai multe ori într-o zi întrebarea: mai vreau să trăiesc? Dacă DA pentru ce motiv? La scurt timp a început să se simtă rău fizic și, după primele investigații a aflat diagnosticul: CANCER MAMAR. A primit vestea ca pe un dar, un răspuns divin la întrebarea sa. Acum avea șansa să aleagă: luptă pentru viață, sau așteaptă să moară? Si a ales lupta. Dar, în perioada ce a urmat a văzut cât de greu e să fii bolnav în România; ce, aproape de imposibil, este să beneficiezi de asistență medicală fără o informare calificată, cunoștințe, recomandări de la specialiști în care să poți avea încredere. Astfel s-a născut nevoia. Odată încheiat programul terapeutic prescris, după ce a trăit, prin experiență directă (nu din relatări), groaza medicală, și-a redefinit sistemul de valori. Vrea să trăiască într-o locuință mai mică și mai modestă, are nevoi materiale mult mai restrânse, nu o mai interesează ultimele apariții în materie de vestimentație… vrea să facă ceva util, înainte să părăsească această viață. Și a făcut primele demersuri de înființare a unei asociații nonprofit de oncologie, numită ”Sfânta Ana”. Pentru înființarea acesteia a făcut un schimb de locuință (s-a mutat într-un apartament mai mic) și cu diferența de bani a achitat taxe pentru legalizări de documente și pentru a plăti deplasările impuse de tot ce înseamnă ”birocrația” românească.
Care era nevoia femeii ce s-a prezentat plină de optimism la cabinetul meu? Să accept calitatea de membru fondator al asociației (nu mi-a cerut bani) doar pentru că vrea, în eventualitatea decesului, să știe că cineva îi va continua munca de informare și sprijin a persoanelor bolnave de boala pe care unii nici nu pot să o pronunțe – CANCER.”
mama mea a decedat la virsta de 58 ani de o boala asemanatoare ,ma sperie gindul la chinurile pe care avut , sper sa ma puteti ajuta cu mamografie pe care ar trebui sa ofac odata pe an.
va vom suna in weekend la numarul de telefon pe care l-ati lasat in celalalt mesaj, pe care nu l-am publicat din motive de confidentialitate, dar in urma caruia va vom ajuta. va programam la medicii de la fundeni care vin saptamana viitoare, apoi vedem ce mai trebuie facut.